Stabilizatoarele de tensiune , cu trei pini,
din seriile frecvent utilizate 7805 si 7812, sunt excelente in aplicatiile
curente. Daca este nevoie de curenti pana la cel mult 3A, se mai adauga in
schema un tranzistor suplimentar T2. In aceasta varianta montajul functioneaza
bine, insa, in cazul unui eventual scurtcircuit, disipatia totala poate deven
destul de insemnata.
In
afara integratului respectiv, sunt necesare foarte putine componente in plus,
pentru realizarea montajului. In schema, T1 are rolul de limitator de curent.
Indata ce tensiunea care cade pe R2 + R3 devine mai mare de 0,6 – 0,7V,
tranzistorul se deschide, ceea ce duce la reducerea practic la zero a curentului
in baza lui T2. Dupa aceea, regulatorul functioneza, mai mult sau mai putin
corect, in schimb are o foarte buna protectie termica si-si limiteaza bine
curentul de iesire, nepermitandu-i acestuia sa produca avarii. Tensiunea
incepand de la care intra in functiune circuitele de protectie este data de
suma caderilor de tensiune pe R2 si R3.
Rezistentele R3 si R4 formeaza un divizor al
tensiunii de pe T2. Disipatia produsa de T2 este direct proportionala cu
tensiunea colector-emitor, care, in acest fel este utilizata pentru a comanda
curentul. Astfel, caracteristica de stabilizare este o functie de nivel
tensiunii de intrare .
Este instructiva efectuarea catorva
experimente cu diverse valori pentru R2 si R3. Cand se produce un scurtcircuit,
caderea de tensiune pe R3 trebuie sa fie suficient de mare pentru a putea
comanda trecerea lui T1 – practic – in saturatie.
In ceea ce
priveste probele de functionare, trebuie remarcat ca stabilizatoarele 78XX pot
suporta curenti cu mult mai mari decat aceia specificati de producator (1 - 1,5A),
pana in momentul cand incep intradevar sa se incalzeasca si nivelul maxim de
curent sa scada .
No comments:
Post a Comment